Situl arheologic Liești, Județul Galați
Cercetare arheologică preventivă - 2007
În urma informării făcute de preoții Ion Croitoru și Constantin Gabor, privind existența unor urme materiale din epoci mai vechi pe teritoriul comunei Liești în vechea vatră a satului, așezată în lunca Bârladului, un colectiv de la muzeul Mixt Tecuci s-a deplasat la fața locului, unde s-a constatat existența, la nivelul solului, a unor ziduri de fundație din piatră și cărămidă În această zonă a fost amplasată o cruce metalică de 2 metri înălțime fixată într-un soclu de beton, care marca o veche biserică dispărută, care a deservit satul Liești până la inundațiile din anul 1881.
Locul în care se presupune că a existat vechea biserică este situat la vest de actualul sat între cursul vechi al Bârladului și râul Siret, în apropierea gârliței Berzovia, la circa 1 km de râul Bârlad spre vest.
În urma unei periegheze de-a lungul cursului Bârladului vechi au mai fost sesizate urme de înhumări care provin, probabil de la o necropolă de tip Sântana de Mureș.
Monede otomane din secolul al XIX-lea
descpoerite în necropola Bisericii Vechi din Liești.
Muzeul Mixt Tecuci a fost solicitat de către Primăria Comunei Liești, județul Galați, să realizeze o cercetare arheologică preventivă având drept scop delimitarea zidurilor de fundație ale vechii biserici și încadrarea cronologică a acesteia. Cercetarea arheologică preventivă a fost efectuată în baza contractului nr. 193 din 14 iunie 2007 dintre Muzeul Mixt Tecuci în calitate de executant și Primăria comunei Liești în calitate de finanțator și beneficiar. Campania arheologică propriu-zisă s-a derulat în perioada 2-15 iulie 2007. Colectivul a fost format din Mircea Nicu, arheolog expert-responsabil de șantier, Costel Ilie, arheolog specialist și Cotinel Munteanu, conservator.
Potrivit informațiilor biserica veche cunoscută de localnici ca "Biserica din vale" este semnalată ca fiind ridicată în ani 1840-1846 . Din informațiile obținute de la preotul paroh, în urma inundațiilor de la 1881 biserica a fost distrusă, ca și întreg satul, de altfel, așezarea mutându-se pe terasa superioară de pe malul drept al râului Bârlad, la est de punctul cercetat.
Existența vechei vetre a satului este confirmată prin numeroase descoperiri întâmplătoare de monede, obiecte de cult, fragmente ceramice, resturi de materiale de construcție, toate datate în secolele XVIII-XIX. Terenul pe care au fost așezate satul și biserica a suferit intervenții recente, ca urmare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare realizate în perioada comunistă.
Potrivit informațiilor culese de la localnici o parte din vechea construcție a fost împrăștiată pe o mare suprafață de teren, aceeași soartă având-o și pietrele funerare din necropola aferentă bisericii. În momentul sosirii noastre, la suprafața solului au fost sesizate resturi provenind de la construcții, cărămidă, piatră, piatră fasonată, obiecte metalice, fragmente ceramice și fragmente provenind de la cruci din piatră.